În SEAP/SICAP (e-Licitație) vei întâlni două situații foarte diferite la evaluarea ofertelor:

1. licitații unde câștigă „prețul cel mai scăzut”
2. licitații unde câștigă „cel mai bun raport calitate-preț” (în practică: punctaj pe mai mulți factori)

Diferența dintre ele nu e una de terminologie, ci una care îți schimbă complet strategia:

• dacă e pe preț, accentul e pe optimizare financiară și conformitate strictă;
• dacă e pe calitate-preț, trebuie să „joci” și pe criterii tehnice (garanție, performanță, livrare, suport etc.), nu doar pe cel mai mic preț.

Legea 98/2016 stabilește că atribuirea se face pe baza ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, iar criteriile permise includ atât prețul cel mai scăzut, cât și cel mai bun raport calitate-preț sau calitate-cost^[1].

SEAP, SICAP și e-Licitație: de ce contează criteriul de atribuire

În SEAP/SICAP sunt publicate proceduri cu reguli și evaluări standardizate. Criteriul de atribuire este “motorul” evaluării:

• determină ce anume punctează comisia;
• determină cum trebuie construită oferta;
• influențează timpul de pregătire și riscul de contestații.

Dacă o licitație este pe raport calitate-preț, iar tu tratezi oferta ca pe o licitație strict pe preț, aproape sigur vei pierde puncte.

Ce înseamnă fiecare criteriu

1) „Prețul cel mai scăzut”

Atribuirea se face ofertantului care are prețul cel mai mic, dintre ofertele conforme.

Este cel mai simplu criteriu și cel mai „predictibil”: dacă specificațiile sunt clare și toți îndeplinesc cerințele, diferența reală este prețul.

Important: după modificările legislative, autoritatea poate folosi „prețul cel mai scăzut” doar în anumite condiții, nu oricând ^[2].

2) „Cel mai bun raport calitate-preț”

Atribuirea se face ofertantului cu cel mai mare punctaj total, obținut dintr-o combinație de:

• preț (sau cost)
• factori de calitate (tehnici, de mediu, sociali etc.)

Legea 98/2016 dă exemple explicite de factori care pot intra la „calitate”: calitatea tehnică, caracteristici de mediu, servicii post-vânzare, condiții de livrare, organizarea și experiența personalului (acolo unde calitatea personalului afectează rezultatul) etc. ^[1].

3) „Costul cel mai scăzut” (menționat des, dar înțeles greșit)

Nu e același lucru cu „prețul cel mai scăzut”.

Costul cel mai scăzut presupune calcularea unui cost total (de exemplu, pe ciclul de viață: preț + consum + mentenanță + înlocuiri), acolo unde autoritatea poate cuantifica aceste elemente. HG 395/2016 explică faptul că, dacă se folosește costul, trebuie cuantificate în mod relevant elemente de cost pe ciclul de viață ^[3].

Când poate fi folosit „prețul cel mai scăzut” și când nu

Aici este partea care contează și care generează multe confuzii.

1) Restricție importantă: limita valorică (Legea 208/2022)

Prin Legea 208/2022 s-a modificat Legea 98/2016 astfel încât autoritatea contractantă poate utiliza criteriul „prețul cel mai scăzut” numai dacă valoarea estimată a contractului nu depășește pragurile prevăzute la art. 7 alin. (1) (și în anumite situații de negociere fără publicare) ^[2].

Pe scurt: la contractele mari, prețul cel mai scăzut nu mai este opțiunea standard.

2) Interdicții pe anumite tipuri de contracte (ANAP + Legea 98/2016)

ANAP explică direct că, potrivit art. 187 alin. (8), autoritatea contractantă nu va utiliza costul/prețul cel mai scăzut ca și criteriu în cazul:

• contractelor de lucrări sau servicii care au ca obiect servicii intelectuale;
• contractelor de proiectare și execuție sau anumite proiecte de infrastructură (conform condițiilor din lege) ^[4].

Această clarificare ANAP este extrem de importantă pentru că apare des în practică (și e frecvent invocată în contestații).

Diferențele care contează pentru ofertanți

Cum se construiesc factorii de „calitate” (și ce e legal)

În raport calitate-preț, factorii trebuie să îndeplinească trei condiții:

1. să fie legați de obiectul contractului (nu de “preferințe”)
2. să fie măsurabili și verificabili
3. să fie descriși clar în documentație, împreună cu algoritmul de calcul al punctajului (HG 395/2016) ^[3]

Legea 98/2016 enumeră factori tipici: calitate tehnică, caracteristici de mediu, servicii post-vânzare, condiții de livrare, personal cheie etc. ^[1].

Studiu de caz: cum arată evaluarea pe 3 categorii comune

1) IT hardware (laptopuri, echipamente de rețea)

În IT, diferențele reale sunt mari (performanță, garanție, service, consum).

De aceea, raportul calitate-preț este o alegere frecventă, cu factori de genul:

• garanție extinsă și service (timp de intervenție)
• performanță tehnică (parametri peste minim)
• livrare / instalare / training
• eficiență energetică (dacă e relevant)

Ce înseamnă practic: dacă oferta tehnică nu evidențiază concret avantajele (cu fișe tehnice, certificări, condiții de service), vei pierde punctaj chiar dacă prețul e bun.

2) Papetărie / produse de birou

Aici, diferențele sunt mici și pot fi standardizate prin specificații.

În mod tradițional, autoritățile au folosit prețul cel mai scăzut, dar când acest lucru este limitat de praguri și reguli, apar frecvent:

• raport calitate-preț cu pondere mare pe preț și un factor mic (ex. livrare, caracteristici eco)
• costul cel mai scăzut (uneori echivalent practic cu prețul)

Ce înseamnă pentru ofertant: pentru a câștiga, nu e suficient prețul mic; uneori un termen de livrare sau o certificare poate decide.

3) Furnizare medicală (echipamente / consumabile)

În medical, calitatea are impact direct pe siguranță și performanță. Raport calitate-preț este de regulă mai potrivit, cu factori precum:

• performanță tehnică (precizie, rezoluție, funcții)
• garanție și mentenanță (inclusiv timp de răspuns)
• training și suport
• compatibilitate cu sistemele existente (unde e cazul)

Ce înseamnă practic: licitația se câștigă prin combinația de calitate și preț — iar documentația trebuie tratată ca un instrument de punctaj, nu ca o simplă formalitate.

După ce ai găsit licitația, ce urmează?

În SEAP/SICAP, diferența între o ofertă bună și una respinsă sau slab punctată apare de obicei în două locuri:

• interpretarea documentației și a factorilor de evaluare;
• capacitatea de a transforma cerințele în ofertă coerentă (checklist, conformitate, argumentare).

De aceea, echipele care licitează des nu mai lucrează doar din PDF-uri și emailuri. Un workflow eficient arată cam așa:

1. primești alertă doar pe ce te interesează;
2. documentația e citită automat și cerințele sunt extrase într-un checklist;
3. produsele și specificațiile sunt structurate pe loturi;
4. oferta se construiește pe grila de evaluare, fără să pierzi puncte pe detalii.

Tendersight susține acest flux end-to-end: indexează licitații din România și din Europa, citește fiecare pagină din documente, extrage cerințe și produse și te ajută să construiești oferta în minute. Monitorizarea și alertele sunt gratuite — nu plătești niciodată pentru monitorizare.

Greșeli care te costă punctaj, chiar dacă ai preț bun

1. Oferta tehnică nu răspunde explicit la factorii de evaluare
2. Lipsesc dovezile (fișe tehnice, certificări, clarificări)
3. Nu este “scrisă pe grilă”, ci generică
4. Lipsesc elemente punctabile (garanție, livrare, service) deși puteau fi oferite
5. Se ignoră condițiile din contract (penalități, termene, suport)

Referințe

[1] Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice (Portal Legislativ) – criterii de atribuire și factori de evaluare (art. 187). Portal Legislativ

[2] Legea nr. 208/2022 – modificarea art. 187 alin. (3^1) privind utilizarea criteriului „prețul cel mai scăzut” doar sub pragurile art. 7 alin. (1). Portal Legislativ

[3] HG nr. 395/2016 – Norme metodologice (aplicarea criteriilor și regulile de evaluare / cost). anap.gov.ro

[4] Ghidul Achizițiilor Publice (ANAP) – clarificare privind interdicția utilizării „prețului/costului cel mai scăzut” pentru servicii intelectuale și alte categorii (art. 187 alin. (8)). achizitiipublice.gov.ro